Gânduri de vacanţă

Motto:

,,O vacanţă este asemenea dragostei:anticipată cu plăcere, trăită cu disconfort şi amintită cu nostalgie"

(Anonim)

M-am aşezat la calculator cu frustrare. În faţa foii albe, fără nici un gând despre ce urmează să scriu, cu o senzaţie de nemulţumire pentru că „trebuie” să-mi îndeplinesc o sarcină: „Dar eu intru în vacanţă, de fapt sunt deja în starea de vacanţă. Mi-am activat-o cumva chiar înainte de a-mi începe concediul, din nerăbdare!” Deci, cum să fac eu asta? Cum să pretind că de fapt aceste lucruri nu se întâmplă şi că un chef nemaiîntâlnit să scriu? ... Ştiu! Voi scrie despre vacanţă!

De cele mai multe ori, prin încercarea de a corespunde, ne forţăm pe noi înşine să facem o sumedenie de acţiuni care ne generează o stare de disconfort, prin frustrare şi sentimentul de nedreptate sau incorectitudine pe care îl încercăm. Ori, dacă putem să ne „disociem” de emoţiile negative şi să analizăm puţin adevăratele motive care ne creează starea neplăcută, fără a mai încerca să le mascăm, forţându-ne să facem lucruri pe care nu dorim de fapt să le facem, este posibil să putem, prin autenticitate interioară, să alegem acţiuni mai potrivite pentru noi, care ne vor oferi satisfacţie.

Prin urmare, astăzi vreau să vă vorbesc despre vacanţă şi cum anume îmi pregătesc eu clienţii pentru această perioadă în care ei sunt nevoiţi să facă faţă singuri vieţii lor, atât în zilele lor de concediu, cât şi în ale mele.

Pentru mine, din fotoliul de terapeut, vacanţa înseamnă o binemeritată perioadă de odihnă. După un an de muncă, vine şi vremea relaxării. Este un schimb corect: „După muncă, şi (răsplată) odihnă”. Pentru mine, vacanţa înseamnă libertate exterioară, o pauză binecuvenită din tumultul preocupărilor şi grijilor, un spaţiu temporal, uneori parcă a-temporal, în care „treaba” stă în loc şi mă aşteaptă să mă odihnesc, să mă relaxez, să mă „meditez”. Este un refugiu din calea avalanşei de roluri pe care „trebuie” să le joc zilnic, care mă împovărează bineînţeles, mai mult sau mai puţin. Este o punte între mine şi sinele meu, în care, dezbrăcată de roluri, mă pot bucura de mare, de soare, de munte, de nisip, de pădure sau de orice se află dincolo de cadrele constrângătoare ale vieţii.

Aşteptam cu mare nerăbdare vacanţa, copil fiind, acea „perioadă de odihnă acordată elevilor şi studenţilor” (DEX on-line):

„A venit vacanţa

Cu trenul de Franţa

Cărţile pe foc

Hai copii la joc!”

(Rimă şcolărească)

Aştept şi acum cu nerăbdare concediul de odihnă, „drept al tuturor oamenilor muncii de a lipsi un timp determinat de la serviciu pentru odihnă, îngrijirea sănătății etc.” (DEX on-line). Deci, nimic nu s-a schimbat. Nevoia este aceeaşi, dreptul şi bucuria, de asemenea.

Aceasta încerc să le insuflu şi clienţilor: ideea de merit, răsplată şi bucurie. Dar pentru ei, pentru unii dintre ei, vacanţa nu înseamnă numai asta. Pentru unii oameni vacanţa înseamnă, ca şi sărbătorile, a rămâne singuri, a se simţi abandonaţi, de mine şi de ceilalţi oameni, a le fi frică că nu se vor descurca. Sunt clienţi care îşi doresc vacanţa şi se pot bucura de avantajele ei, dar sunt şi clienţi care se pot susţine mai greu în această perioadă. Unii dintre ei îşi exprimă anxietatea anticipativă, alţii nu, unii cer teme, alţii nu, unii sunt fericiţi, alţii nu.

Şi atunci, m-am întrebat: Oare cum ar fi mai potrivit să pregătesc acest moment, de „despărţire temporară” de terapeut? Cum anume este mai potrivit să îi sprijin în vacanţa noastră terapeutică?

Gândindu-mă la acest aspect am început mai întâi să fiu mai atentă la nevoia fiecăruia în parte. Să fiu mai atentă a implicat să explorez, împreună cu fiecare, cum percep, cum simt ei această perioadă de vacanţă. Astfel că, înainte cu vreo două şedinţe de intrarea în vacanţa lor sau a mea, îi întreb: „Ştiu că urmează o perioadă de concediu pentru noi şi mă întreb cum va fi aceasta pentru tine. Este acum un prilej bun pentru tine de a explora puţin percepţia şi semnificaţia pe care le atribui acestei perioade în care nu ne vom mai întâlni”. În funcţie de răspunsul pe care clientul îl dă întrebării mele, pot decide, împreună cu el, ce anume ar fi cel mai potrivit să urmeze. De exemplu:

• Dacă clientul spune: „Abia aştept să plec în concediu. Simt nevoia să mă odihnesc relaxez, să mă bucur de această pauză. Ne vom reîntâlni după x săptămâni”, eu văd starea de bine pe care o afişază, îmi imaginez că simte bucurie, nerăbdare şi linişte în ceea ce priveşte perioada ce urmează. Verific cu el şi spun: „Ceea ce îmi spui mă face să cred că vei fi bine şi te vei simţi confortabil. În această situaţie, haide să programăm următoarea noastră întâlnire de după concediu”.
• Dacă clientul spune: „Mă bucur că vine vacanţa, dar parcă sunt şi puţin neliniştit în privinţa aceasta”, eu văd crisparea de pe faţa lui şi tensiunea din muşchi, îmi imaginez că simte nelinişte şi spun: „Văd că eşti tensionat când vorbeşti despre acest aspect şi îmi imaginez că ceva te îngrijorează. Mă întreb care este motivul îngrijorării tale”. El poate să conştientizeze sau nu motivul. Explorăm subiectul şi apoi eu întreb: „Acum, că am identificat obiectul temerilor tale, mă întreb cum anume te pot ajuta pentru a te simţi mai bine în această perioadă”. De cele mai multe ori clientul spune ce îl poate ajuta: să îi ofer posibilitatea să mă sune, să îmi scrie mesaje pe telefon sau email. De regulă, sunt de acord cu aceste posibile modalităţi de ne-întrerupere a comunicării pentru că ştiu că, la modul simbolic, reprezintă pentru clienţi, siguranţa de care au nevoie în viaţa lor în acest moment. Dar, am conştientizat că este foarte important ca, în aceeaşi măsură, a grijii pe care le-o acord lor, să mă protejez şi pe mine. Astfel încât, întotdeauna le explic că relaţia noastră nu se întrerupe în această perioadă. Este doar un timp în care fizic, nu ne mai putem întâlni. Îi asigur că voi reveni la o dată anume (pe care le-o comunic) şi le întăresc convingerea că sunt suficient de puternici pentru a se susţine singuri în această perioadă. Le ofer posibilitatea (dacă acest lucru este realizabil şi pentru mine) să mă contacteze, cu menţiunea foarte clară a sentimentului de urgenţă. Identificăm împreună ce presupune aceasta pentru ei şi stabilim care pot fi situaţiile care impun acţiunea de a mă contacta. Înainte de aceasta însă, îi învăţ să „consume” un scurt moment de interiorizare, cu detaşare de senzaţia de disperare, în care să îşi analizeze nevoia reală de a mă contacta. De multe ori, însăşi această conversaţie interioară are efectul de relaxare şi chiar de identificare a unei soluţii a problemei „urgente”. Prin aceasta, eu mă asigur că voi avea un concediu liniştit (în marja pe care imprevizibilul o admite), iar clienţii sunt asiguraţi de sprijinul meu, dar şi de puterea din ei.
• Dacă clientul spune: „Aş vrea nişte teme pentru vacanţă”, eu văd copilul său interior care nu se poate dezbara de obiceiul compulsiv de a nu-şi permite să se relaxeze nici chiar în vacanţă. Îi spun: „Aud că ceri sarcini pentru vacanţă, îmi imaginez că te simţi neliniştit dacă nu vei primi ceva de lucru şi mă întreb care este nevoia ta de a se întâmpla lucrul acesta”. După clarificarea nevoii, dacă clientul îşi menţine cererea, putem explora împreună ce fel de teme ar dori să îi recomand şi stabilim clar nişte sarcini.

Cu siguranţă că acestea nu reprezintă toate situaţiile posibile pe care le putem întâlni noi, ca şi terapeuţi. Cu siguranţă că nu există „reţete” de lucru cu situaţiile întâlnite. Ceea ce eu cred, însă, că este important, este să ţinem cont de diversitatea stărilor clienţilor, în preajma vacanţelor, să nu le ignorăm, trântind uşa după noi la cabinet.

Cam aceasta am găsit potrivit să vă spun, acum, înainte de concediu.

Vă doresc vacanţă plăcută!

            Bibliografie

• DEX on-line, https://dexonline.ro/definitie/vacanta
• DEX on-line, https://dexonline.ro/definitie/concediu